Cărți care
transformă vieți

Petru a început să se scufunde din cauza fricii. În versetul treizeci și unu, Isus a folosit cuvântul îndoială cu referire la frica lui Petru. Frica este pur și simplu o credință negativă sau o credință în rău, nu în dragostea și în bunătatea lui Dumnezeu. De unde a venit această frică? 2 Timotei 1:7 spune: „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere și de dragoste și de minte sănătoasă”. Nu a venit de la Dumnezeu. Frica aceasta a putut să îl cuprindă pe Petru pentru că și-a îndreptat atenția de la Isus și a pus-o pe situația sa. Frica sau îndoiala nu ne pot copleși pur și simplu; noi trebuie să le permitem să intre în noi. Dacă Petru și-ar fi păstrat atenția asupra lui Isus, autorul și desăvârșitorul credinței sale (Evrei 12:2), nu s-ar fi temut. Așa cum credința vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:17), frica vine prin auzirea sau vederea unui lucru contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Noi nu am fi ispitiți de frică sau îndoială dacă nu am medita la ceea ce face Satan pentru a provoca frică și îndoială. Vânturile și valurile nu prea au avut de-a face cu umblarea lui Petru pe ape. El nu ar fi putut umbla pe ape fără Isus nici dacă ar fi fost acalmie. Circumstanțele pur și simplu i-au distras atenția lui Petru de la Stăpânul său și l-au dus înapoi la gândirea carnală. Tot astfel, Satan încearcă să ne distragă făcându-ne să ne gândim la problemele noastre.

— Andrew Wommack, In fiecare zi cu Isus