Neprihănirea și nu păcatul îți este imputată

Ce se întâmplă cu un astfel de om? Să ne uităm la istorisirea lui Iacov pentru a afla. Biblia evidențiază modul în care Iacov l-a indus în eroare pe tatăl său și l-a înșelat pe fratele său mai mare, Esau, de binecuvântarea sa de întâi născut (Geneza 27:1-41). Totuși, în ciuda păcatului înșelăciunii, Dumnezeu a ales să îi vorbească lui Iacov. Și nu, Dumnezeu nu i-a spus acestui înșelător: „Păcătos groaznic ce ești! Cum îl poți înșela pe tatăl tău? Ești blestemat!”

Nu, ci înșelătorului Iacov, Dumnezeu i-a spus: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale … Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis” (Geneza 28:13-15). El a fost un om căruia Dumnezeu nu i-a imputat păcatul!

Dumnezeu nu l-a mustrat deloc pe Iacov. În schimb, Îl auzim spunându-i lui Iacov: „Îți voi da … Eu voi fi cu tine … Te voi păzi … Te voi aduce înapoi … Nu te voi părăsi …” Cu siguranță că Iacov nu merita aceste binecuvântări. Acesta este un om care a umblat în adevărul din Romani 4:8 btf – „Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul”! Acum, eu nu te încurajez să păcătuiești, însă vreau să vezi dragostea și harul lui Dumnezeu față de noi.

Dacă Iacov a fost atât de binecuvântat, cu cât mai mult suntem binecuvântați astăzi noi, cei care suntem sub noul legământ al harului instaurat prin sângele lui Isus. Cu cât mai mare este binecuvântarea noastră, deoarece Isus a îndepărtat toate păcatele noastre la cruce!

Preaiubitule, datorită lucrării terminate a lui Isus, Dumnezeu nu îți impută păcatul. Ceea ce îți impută este neprihănirea, dar nu prin fapte (Romani 4:6). Iar pentru că ești neprihănit, pregătește-te pentru binecuvântările Sale (Proverbe 10:6)!

Datorită lucrării terminate a lui Isus, Dumnezeu nu îți impută păcatul, ci neprihănire, dar nu prin fapte.