Iertarea este pentru cei care nu o merită

„Ei bine, pastore Prince, el nu merită iertarea mea.”

Nici tu nu ai meritat iertarea lui Dumnezeu.

Nu există nicio persoană vie sau moartă care nu a încălcat toate cele zece porunci ale lui Dumnezeu. Nu există un „păcătos parțial” sau un „mare păcătos”. Noi toți am fost mari păcătoși atunci când ne-a mântuit Isus. Când ne dăm seama de faptul că ni s-a iertat mult, vom iubi mult (Luca 7:47).

„Pastore Prince, cum poți să spui că am încălcat toate poruncile lui Dumnezeu? Eu nu am comis niciodată adulter.”

Prietene, Isus a spus că „oricine se uită cu poftă la o femeie a şi comis adulter cu ea în inima lui” (Matei 5:28). Acesta este standardul lui Dumnezeu. Omul privește în afară, dar Dumnezeu privește în inimă. În plus, dacă încalci o singură poruncă, te faci vinovat de toate (Iacov 2:10). Așadar, toți am încălcat toate poruncile lui Dumnezeu. Toți suntem mari păcătoși.

Acum, tu nu mai ești un păcătos dacă L-ai primit pe Cristos ca Mântuitorul tău. Ești o creație nouă. Ai fost însă un mare păcătos, iar Dumnezeu ți-a iertat o datorie imensă prin moartea Fiului Său.

Așadar, dacă ți-a greșit cineva, spune-ți acest lucru: „Eu nu am meritat iertarea lui Dumnezeu, însă El m-a iertat prin Cristos. Deci și eu o iert pe această persoană.” Dacă spui ceva de genul: „Nu o merită”, nu are logică. Iertarea nu este pentru oamenii care o merită. Dacă merită ceva, acel lucru este pedeapsa. Iertarea, însă, înseamnă că acorzi har – favoare nemeritată – așa cum Dumnezeu îți acordă ție favoare nemeritată.

Preaiubitule, dacă alegi să îți păstrezi amărăciunea, numai tu vei suferi. Îți pierzi pacea și apoi posibil și sănătatea. Pur și simplu nu se merită. Dumnezeu îți spune: „Dă drumul la ceea ce simți. Iartă-le greșelile, așa cum ți le-am iertat și Eu pe ale tale.”

Când ne dăm seama de faptul că ni s-a iertat mult, vom iubi mult.