Păcatul de neiertat

În aceste pasaje din Scriptură, Isus a spus că hula împotriva Duhului Sfânt înseamnă atribuirea lucrării Duhului Sfânt diavolului. Mulți oameni din Biblie au făcut aceasta, inclusiv Saul din Tars, care a devenit apostolul Pavel. Totuși, în 1 Timotei 1:13, Pavel a spus că a primit milă în ceea ce privește hula lui, pentru că a făcut-o „din ignoranță în necredință”. Așadar, blasfemia împotriva Duhului Sfânt împotriva căreia ne-a avertizat Isus trebuie să fie o hulă adusă cu bună știință și voită împotriva Duhului Sfânt.

Acest verset este similar cu pasajul din Evrei 6:4-6, unde sunt stabilite condițiile pentru cei care cad din har. Acest pasaj indică faptul că numai un creștin matur poate să comită o astfel de faptă. De asemenea, afirmațiile iresponsabile rostite împotriva Duhului Sfânt din ignoranță sau necredință de cei care nu înțeleg cu adevărat ce spun pot fi iertate. Aceasta nu este hulirea Duhului Sfânt. Din perspectiva noastră umană, nu poate fi trasată o linie clară cu privire la momentul în care cineva devine responsabil de blasfemii și comite acest păcat de neiertat. Putem fi siguri că Dumnezeu cunoaște inima tuturor oamenilor și El va judeca cu dreptate în privința aceasta. Cuvântul Său ne arată că atunci când cineva devine „reprobat”, pierde orice urmă de cercetare din partea Duhului Sfânt (Rom. 1:28). Prin urmare, oricine este cercetat și se pocăiește pentru că a hulit pe Duhul Sfânt nu a ajuns până acolo încât păcatul să fie de neiertat; dacă ar fi făcut-o, nu i-ar fi păsat. Dacă inima ta rămâne sensibilă și receptivă față de Duhul Sfânt, nu te va îngrijora posibilitatea comiterii acestui păcat. Astăzi, ascultă-L cu atenție!