A cui a fost credința?

Învierea fiului văduvei este folosită adesea pentru a demonstra că Isus a făcut unele minuni fără niciun pic de credință din partea celor care au primit minunea, ci doar prin propria credință. Totuși, rugăciunea din Marcu 6:5-6 ne arată că Isus nu a putut (și nu a vrut) să facă multe lucrări mărețe în cetatea Sa din cauza necredinței oamenilor. Multe alte pasaje biblice dezvăluie faptul că trebuie să fie prezentă credința pentru a primi de la Dumnezeu (Marcu 11:23-24; Iacov 1:5-7). A cui credință a fost prezentă în acest caz? În primul rând mama băiatului I-a răspuns cu credință lui Isus. Faptul că această femeie I-a permis lui Isus să întrerupă procesiunea funerară și să îi spună să nu mai plângă trebuie privit ca un act de credință! Acești oameni nu erau diferiți de cei care plâng la înmormântări și în zilele noastre. Dacă ea s-ar fi revoltat împotriva intruziunii lui Isus, mulțimea ar fi compătimit-o și ar fi fost de partea ei, dar nu este consemnată nicio astfel de reacție. Isus a fost la comandă în momentul în care ea L-a ascultat. În al doilea rând, nu se poate dovedi că o persoană decedată nu are de ales în ceea ce se întâmplă. Oamenii nu încetează să existe la moarte, ci pur și simplu își părăsesc trupul. Fiul acestei femei era foarte viu în duhul său. Mulți oameni care au fost înviați din morți au menționat că au putut să aleagă dacă să intre sau nu din nou în trupurile lor. Deși acest principiu nu poate fi confirmat de Scriptură, nu poate fi nici exclus de Scriptură. Știm că atunci când Isus l-a înviat din morți pe Lazăr, El nu L-a rugat pe Tatăl Său să facă acest lucru, ci pur și simplu i-a spus lui Lazăr să iasă afară (Ioan 11:43), deci, Lazăr l-a auzit. Ceea ce este interesant este faptul că minunea a fost provocată de credința Martei (Ioan 11:22). Să ai credință, indiferent cu ce te-ai confrunta astăzi. Alege să crezi că tot ceea ce a promis, Dumnezeu va împlini și întinde-ți mâna cu credință pentru a-ți primi minunea.