Trăind în sfințenie

Isus a spus că păcatul provoacă tragediile din viața noastră. El ne cere să trăim în sfințenie, pentru că, dacă cedăm în fața păcatului, ne supunem Satanei, autorul păcatului. A ceda în fața păcatului înseamnă a te supune unei persoane – Satanei. Dumnezeu nu le impută credincioșilor păcatul (Rom. 4:8), dar diavolul o face. Prin urmare, acțiunile noastre eliberează în noi fie puterea Satanei, fie puterea lui Dumnezeu.

Deși Dumnezeu nu ne impută păcatele, nu ne putem permite nebunia păcatului, pentru că aceasta îi permite lui Satan să aibă acces în viața noastră. Atunci când păcătuim, îi dăm diavolului ocazia de a produce moarte în viața noastră. Oprești acest lucru prin mărturisirea păcatelor. 1 Ioan 1:9 spune că Dumnezeu este credincios și drept pentru a ne ierta păcatele și pentru a le nimici din trupul nostru. Sângele lui Isus îl înlătură în mod continuu pe Satan și întăriturile Sale din viața noastră.

Păcatele noastre nu ne fac păcătoși după cum nici faptele neprihănite ale necredincioșilor nu îi face neprihăniți înaintea lui Dumnezeu. Păcatul este un lucru mortal pe care chiar și creștinii trebuie să îl evite cu orice preț, dar chiar dacă păcătuim sau nu, asta nu determină poziția noastră înaintea lui Dumnezeu. Credincioșii născuți din nou sunt în Cristos. Ei nu sunt „în” fire, chiar dacă uneori aleg să umble „după” îndemnurile firii.

Care este motivul tău pentru a trăi o viață sfântă? Tu trăiești în sfințenie în mod supranatural, pentru că natura ta a fost transformată în mod supranatural. Ai primit natura lui Dumnezeu. Astăzi, nu trăi în sfințenie pentru a obține o relație cu Dumnezeu, ci trăiește în sfințenie datorită relației pe care o ai deja cu El.