Speranța chemării Lui

Pavel s-a rugat ca noi să cunoaștem „speranța chemării Lui”. Noi împlinim chemarea lui Isus, nu a noastră. Pacea minunată, speranța și credința sunt rezultatul conștientizării că împlinim chemarea Sa și nu facem doar ce vrem noi. Eu am aflat aceasta în anul 1969, când un recrutor din armată a venit acasă la mine să îmi arate toate avantajele pe care le-aș fi avut mergând voluntar în armată, în loc să fiu recrutat.

I-am spus recrutorului că ar putea economisi mult timp dacă m-ar asculta. I-am explicat că motivul pentru care eram clasificat 1-A era pentru că am renunțat la școală. El a fost de acord. Apoi i-am împărtășit că Domnul m-a călăuzit în mod specific să renunț la universitate și că eu eram în mâinile Sale. Dacă Dumnezeu voia să fiu recrutat, eram; și dacă nu voia, nu eram.

Recrutorul a început să râdă și a spus: „Băiete, îți garantez că vei fi recrutat!” Aceasta m-a enervat foarte tare. I-am spus că, dacă voia lui Dumnezeu pentru mine era să stau acasă, atunci nici el, nici guvernul Statelor Unite și nici toți demonii din iad nu m-ar putea recruta. El a crezut că sunt nebun. Și într-adevăr, în ziua următoare am primit o notificare de recrutare în poștă.

Când m-am dus în Vietnam, însă, știam în inima mea că eram acolo datorită ascultării mele față de Domnul. Era chemarea Sa, nu a mea. Acest lucru mi-a dat o încredere și o speranță pe care alții nu o aveau. Știam că Domnul era responsabil pentru siguranța și pentru viața mea.

Astăzi, trăiește-ți viața în speranța chemării Sale și vei avea o pace desăvârșită că oriunde te va duce chemarea Sa, vei fi în siguranță în mâinile Sale iubitoare și atotputernice.