Smerit ca un copil

Este interesant că Isus a folosit un copilaș pentru a ilustra smerenia. Deși este adevărat că sunt puri și învățabili, spre deosebire de majoritatea adulților, cu siguranță nu sunt altruiști. Bebelușii vin pe lume complet egocentrici, dorind ce vor ei, când vor ei. Părinții au rolul de a-i învăța pe copii să depășească acest egocentrism.

Isus i-a ales pe acești copii ca exemplu de smerenie deoarece caracteristica dominantă a smereniei este dependența de Dumnezeu, nu autosuficiența, iar copiii sunt complet dependenți de părinții lor pentru orice. Ei caută la ei dragoste, înțelepciune, provizii, protecție și toate binecuvântările vieții. Isus vorbea aici despre smerenia de a fi complet în mâinile lui Dumnezeu.

Calea smereniei nu ar putea funcționa dacă Dumnezeu nu ar exista. Am fi pur și simplu călcați în picioare de cei care ar profita de noi. Dar smerenia este un pas al credinței – credința că Dumnezeu este Judecătorul și că promovarea vine de la El (Ps. 75:6-7). El se opune celor mândri și le dă har celor smeriți (1 Petru 5:5). Atunci când ne încredem în El și pășim prin credință, El ne asigură tot ce avem nevoie.

Smerenia înseamnă să ai credință în Dumnezeu, nu în tine însuți. De aceea este ușor să fii smerit când ai eșuat și greu să fii smerit când ai avut succes. Astăzi, pe măsură ce mergi pentru lucrurile pe care Dumnezeu te cheamă să le faci și operezi în darurile pe care ți le-a dat El, amintește-ți cine te-a chemat și ți-a dat acele daruri. Pe măsură ce umbli în smerenie, încrezându-te pe deplin în El pentru toate, El îți va împărtăși toată dragostea, înțelepciunea și puterea de care ai nevoie; și El va avea grijă de tine, te va proteja și te va binecuvânta în moduri la care nici nu ai visat vreodată.