Rugăciuni care proclamă

Rugăciunile care pledează și cerșesc sugerează că Tatăl tău ceresc nu este dispus să facă ceea ce tu ai nevoie ca El să facă. Totuși, El este mult mai plin de har și dornic să îți dea decât poți tu să ceri, să te gândești și să îți imaginezi (Efeseni 3:20). El dorește, mai presus de orice, să prosperi în toate și să fii sănătos, așa cum prosperă și sufletul tău (3 Ioan 1:2).

De fapt, cu mult înainte de a avea o nevoie, Dumnezeu a împlinit-o deja. Cu mult înainte de a ști că ai nevoie de un Mântuitor, El L-a trimis pe Fiul Său să fie Mântuitorul tău. Acesta este Dumnezeul tău! El este un Dumnezeu bun. Așa că, atunci când Îl implori să facă ceva, tu spui, de fapt, că El nu dorește să îți dea acel lucru și că trebuie să fie convins înainte de a ți-l da. Totuși, El nu este așa.

Isus cunoștea inima Tatălui. Când a văzut-o pe acea femeie legată de un duh de boală, El nu S-a rugat: „O, Tată! A suferit timp de optsprezece ani lungi! Te implor, Tată, ai milă de ea. Te rog, Te rog, vindec-o!” Nu, când Isus a văzut-o, El a proclamat imediat: „Femeie, ești eliberată de neputința ta!”, pentru că El cunoștea inima Tatălui. Știa că Tatăl dorea ca ea să fie eliberată din starea ei care o incapacita.

La sfârșitul unui serviciu divin, eu nu mă rog astfel: „O, Dumnezeule, te rog să Îți binecuvântezi poporul. O, Dumnezeule, păzește-i. O, Dumnezeule, îndură-te de ei mereu!” În schimb, eu proclam: „Domnul să vă binecuvânteze. Domnul să vă păzească. Domnul să facă să strălucească peste voi lumina feței Lui și să vă arate îndurarea Lui!”

Preaiubitule, atunci când te rogi, proclamă vindecare, protecție și provizie, pentru că inima Tatălui tău debordează de dragoste pentru tine. Atunci când tu declari, El aprobă. Când tu declari, El face ca lucrurile să se întâmple!

Când tu declari prin credință, Dumnezeu aprobă.