Recunoștința Îl proslăvește pe Dumnezeu

Isus a vindecat zece leproși și le-a spus să se arate preoților, așa cum a poruncit Moise. Pe măsură ce L-au ascultat, au fost vindecați; totuși, doar unul s-a întors să Îi mulțumească lui Isus. Versetul șaisprezece spune că omul acesta a căzut la picioarele lui Isus, dându-I mulțumiri. Apoi, în versetul optsprezece, Isus a spus că omul acesta I-a dat glorie lui Dumnezeu. Prin urmare, a-I mulțumi lui Dumnezeu înseamnă a-I da glorie.

A-I mulțumi și a-L lăuda pe Dumnezeu înseamnă să Îl recunoști pe El ca izvorul binecuvântărilor tale. Te smerești și mărturisești că ceea ce te-a ridicat a fost puterea Sa, nu a ta. Nerecunoștința este ca cum un copil ai cărui părinți au plătit toate cheltuielile pentru a-l ține în facultate, dar el se laudă cu ceea ce a făcut, fără să menționeze generozitatea părinților săi. Ne-am gândi că acel tânăr este egoist și răzgâiat, și pe bună dreptate! Tot astfel, este un lucru egoist și arogant să nu Îi mulțumești lui Dumnezeu.

Recunoștința noastră Îl proslăvește pe Dumnezeu. O teologie foarte simplă, dar profundă, este aceasta: „Există un singur Dumnezeu, iar eu nu sunt El”. Noi nu ne-am creat singuri (Ps. 100:3). Dumnezeu este Sursa noastră și trebuie să Îl proslăvim ca atare. Facem acest lucru fiind recunoscători pentru tot ceea ce El a făcut cu atâta îndurare pentru noi. Așa cum spune doxologia, cu care am crescut mulți dintre noi: „Să Îl lăudăm pe Dumnezeu, de la Care vin toate binecuvântările”.

Atunci când îți exprimi recunoștința față de Dumnezeu în tot ceea ce realizezi și pentru fiecare binecuvântare, mare și mică, ești cineva care Îl proslăvește pe El cu viața ta. Tu nu vei avea o inimă împietrită. Niciodată nu Îl vei detrona pe El, așezându-te tu pe tronul inimii tale. Deci vezi? Menținerea unei atitudini de recunoștință Îl proslăvește pe Dumnezeu și te ține în siguranță în mâinile Sale.