Puterea laudei și a închinării

Nu este nimic greșit în a-L lăuda pe Dumnezeu. Suntem încurajați și ni se poruncește aceasta de mii de ori în Scripturi. Fariseii erau atât de supărați pentru că nu Îl acceptau pe Isus ca fiind Dumnezeu. Într-adevăr, ar fi fost o blasfemie ca Isus să accepte închinarea dacă nu ar fi fost Dumnezeu. Aceasta este încă o confirmare a divinității Sale.

Doar Luca consemnează această relatare a obiecției fariseilor și răspunsul lui Isus. Aceasta a fost intrarea triumfală a Regelui lui Israel, ceea ce noi numim Duminica Floriilor, eveniment care fusese profețit și pe care ei îl anticipaseră de secole. Entuziasmul nu putea fi stăpânit. Dacă oamenii ar fi refuzat să Îl laude, creația ar fi izbucnit în laude spontane. Nicio piatră nu ar trebui să facă ceea ce Dumnezeu ne-a creat pe noi să facem! Compilând toate relatările scriitorilor despre ceea ce spuneau mulțimile, avem această înregistrare: „Osana, Fiul lui David” (doar în Matei). „Binecuvântat este Cel” („Împăratul” – în Luca; „Împăratul Israelului” – în Ioan) „Care vine în Numele Domnului. Binecuvântată să fie împărăția tatălui nostru David, care vine în Numele Domnului” (doar în Marcu). „Osana în locurile preaînalte” (doar în Matei și în Marcu). „Pace în cer și slavă în înălțime” (doar în Luca). Un lucru rezervat doar pentru Dumnezeu este închinarea, iar diavolul a căutat întotdeauna să o obțină. Dacă nu poate fi el cel care primește închinarea, caută să îi abată și pe alții de la a I se închina cu adevărat lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care fariseii, care erau marionetele lui Satana, doreau ca oamenii să nu Îl mai laude pe Isus. Astăzi, dacă vrei să îl faci pe diavol să fugă de groază, laudă-L pe Domnul și închină-I-te Lui din toată inima.