Prima ta dragoste

Tu te înfiori citind acest pasaj din Scriptură? Majoritatea creștinilor o fac, pentru că știu că nu Îl iubesc pe Isus așa cum ar trebui, iar acest verset le amintește de aceasta. Dar Isus nu vorbea despre a reveni la modul în care noi Îl iubeam la început, ci despre a ne întoarce la revelația despre modul în care El ne-a iubit. Așa cum a spus apostolul Ioan: „Noi Îl iubim pentru că întâi El ne-a iubit” (1 Ioan 4:19). Adesea, predicile se concentrează pe faptul că ar trebui să îi iubim pe ceilalți. Deși acesta este cu siguranță un lucru bun, cea mai mare și mai distinctivă caracteristică a unui creștin adevărat este dragostea lui pentru frați (Ioan 13:35). Dar nu putem oferi ceva ce nu am primit. Până când nu avem o revelație adevărată despre cât de mult ne iubește Dumnezeu, nu putem să îi iubim cu adevărat pe ceilalți. Încercarea de a face acest lucru fără o dragoste vie și trăită de noi înșine este ca și cum am încerca să dăm cuiva să bea dintr-o fântână care a secat. Nu se poate! Viața creștină nu este doar greu de trăit, ci este imposibil de trăit prin puterea noastră. Creștinismul adevărat nu înseamnă că eu și cu tine trăim pentru Isus, ci că Isus trăiește prin noi (Gal. 2:20). Nicăieri nu este acest lucru mai evident decât în dragostea față de ceilalți. Dragostea despre care vorbește Isus include și întoarcerea celuilalt obraz (Mat. 5:39) și iertarea celor care ne răstignesc (Luca 23:34). Această formă de dragoste este imposibilă din punct de vedere uman. Noi putem trăi în felul acesta doar umblând în dragostea supranaturală care vine numai de la Dumnezeu.

Prin urmare, iubirea față de ceilalți este rodul, nu rădăcina, dragostei lui Dumnezeu pentru tine. Pe măsură ce te întorci la bucuria de a înțelege cât de mult te iubește Dumnezeu, așa cum ai făcut atunci când L-ai primit pentru prima dată pe Isus ca Domn și Mântuitor, îi vei iubi pe ceilalți mai mult din întâmplare decât ai făcut-o vreodată în mod intenționat.