Perdeaua s-a rupt

Perdeaua se întindea de la tavan până la podea, din perete în perete, și separa Sfânta Sfintelor de Locul Preasfânt din templu. Templul lui Solomon avea treizeci de coți înălțime (1 Împărați 6:2), dar Irod a mărit înălțimea la patruzeci de coți, conform scrierilor lui Josephus, un istoric din secolul I. Prin urmare, în funcție de standardul folosit pentru a converti coții în metri (există incertitudini în legătură cu cât anume însemna un cot în metri și centimetri), acea perdea avea undeva între 20 și treizeci de metri înălțime.

Este semnificativ faptul că această perdea a fost ruptă de sus până jos (Mat. 27:51; Marcu 15:38). Niciun om nu ar fi putut sfâșia perdeaua în felul acesta. Cu siguranță Dumnezeu a fost Cel Care a sfâșiat perdeaua. Este semnificativ și faptul că momentul în care perdeaua s-a sfâșiat în două corespunde exact cu momentul în care Isus a murit pe cruce.

Evrei 9:1-9 ne spune că perdeaua despărțea Sfânta Sfintelor, locul în care locuia Dumnezeu, de restul templului, unde locuiau oamenii. Aceasta semnifica faptul că omenirea era despărțită de Dumnezeu din cauza păcatului (Is. 59:1-2). Numai marele preot avea permisiunea de a trece dincolo de perdeaua aceasta și doar o singură dată pe an (Ex. 30:10; Evrei 9:7). Acest lucru Îl simboliza pe Mesia, Care avea să intre în prezența lui Dumnezeu pentru noi și să facă ispășire pentru păcatele noastre.

În momentul în care Isus Cristos a murit, perdeaua a fost ruptă în două, evidențiind faptul că jertfa a fost adusă și că nu mai exista nicio separare între Dumnezeu și tine. Isus a rupt în două perdeaua, adică trupul Său (Evrei 10:20), deschizând calea către Tatăl prin El Însuși – calea pe care tu umbli astăzi. Bucură-te și veselește-te de aceasta!