O chestiune de inimă

Legământul tăierii împrejur i-a fost dat lui Avraam în Geneza 17:9-14. Dumnezeu a spus că orice om care nu avea acest semn al legământului în carnea sa trebuia ucis. Aceasta a dus la acordarea unei mari importanțe actului circumciziei. Pavel spune în Romani 4:3-13 că Avraam fusese deja îndreptățit prin credință înainte de a fi tăiat împrejur. Credința lui Avraam în Dumnezeu și în promisiunea Sa l-a mântuit cu cel puțin treisprezece ani înainte ca El să îi poruncească lui Avraam să fie tăiat împrejur.

De-a lungul secolelor, evreii și-au îndreptat atenția spre actul exterior al circumciziei, nu spre actul interior al credinței ca motiv pentru mântuire. Acest lucru a fost o sursă de dispută și între Isus și liderii religioși. Aceștia puneau accent pe toate faptele exterioare pe care Domnul le poruncise și ignorau complet starea inimii lor. Isus a spus că, dacă un individ și-ar curăța inima, inevitabil s-ar schimba și acțiunile sale.

Starea trupului unei persoane nu este cea mai importantă. Nu contează dacă trupul este tăiat împrejur sau nu. Pentru Dumnezeu contează starea inimii. Astăzi, actul tăierii împrejur nu mai este o problemă, dar ne cramponăm din cauza doctrinei botezului în apă, a apartenenței la o biserică și din cauza altor acte exterioare despre care unii predică și spun că sunt necesare pentru mântuire.

Credința ta în dragostea lui Dumnezeu, exprimată prin Isus pe cruce, și în învierea Sa, este singurul lucru pe care îl cere Dumnezeu pentru îndreptățirea ta. Ritualurile religioase nu înseamnă nimic când vine vorba de mântuire. Astăzi, poți să te bucuri de faptul că singurul lucru care contează în fața lui Dumnezeu este credința ta în Isus Cristos ca Domn și Mântuitor personal.