Mântuirea: o relație

Cuvântul a cunoaște poate avea mai multe înțelesuri, de la simplul „a percepe cu simțurile sau cu minte” până la un înțeles mult mai profund, acela de „o experiență profundă cu”. Această cunoaștere, așadar, nu este doar una intelectuală, ci o înțelegere personală și intimă. Isus definește viața veșnică drept cunoașterea lui Dumnezeu, Tatăl, prin El. Viața veșnică înseamnă a avea o relație intimă și personală cu Dumnezeu, Tatăl, și cu Isus, Fiul. La această intimitate cu Dumnezeu se referă mântuirea.

Iertarea păcatelor noastre nu a fost scopul mântuirii, ci mijlocul pentru atingerea scopului, care era intimitatea cu Tatăl. Isus a murit pentru a dobândi iertarea păcatelor noastre, deoarece păcatele neiertate ne împiedică să avem o relație intimă cu Tatăl. Păcatul a fost un obstacol care stătea între Dumnezeu și noi. Isus a trebuie să îl înfrunte. Oricine consideră că mântuirea înseamnă doar iertarea păcatelor și mersul în cer, ratează viața veșnică cu Dumnezeu.

Scriptura prezintă mântuirea ca fiind modul în care oamenii păcătoși au din nou pace și armonie cu Dumnezeu. Însă, aceasta a fost prezentată adesea ca fiind modul în care poți scăpa de problemele acestei vieți și ulterior de judecata iadului. Este posibil să fii născut din nou cu o astfel de gândire, iar oamenii care sunt mântuiți cu această perspectivă Îl văd pe Domnul doar ca pe Cineva Care să îi ajute în perioadele de criză. Ei nu experimentează niciodată bucuria zilnică de a-L cunoaște în mod intim.

Isus a murit pentru tine pentru că te-a iubit (Ioan 3:16) – o dragoste care tânjea să aibă o comuniune intimă cu tine. Astăzi, explorează relația ta cu El și apoi spune-le prietenilor tăi necredincioși despre El. Cel mai probabil aceștia sunt sătui de religie și nu au fost mulțumiți nici de ceea ce oferă lumea. Spune-le că știi din experiența proprie că numai o relație intimă cu Tatăl poate să le ofere ceea ce au nevoie pentru viața aceasta și pentru viața viitoare.