Laudă-te cu harul lui Dumnezeu pentru tine

Ei bine, un tânăr bogat Îi pune lui Isus aceeași întrebare, însă, în loc de a-i spune să creadă în El, Isus i-a dat legea (Marcu 10:17-22).

Isus a văzut că tânărul bogat își trăia viața mândrindu-se cu capacitatea lui de a păstra legea, pentru a câștiga mântuirea și favoarea lui Dumnezeu. Datorită dragostei Lui pentru acest bărbat, însă, Isus a trebuit să îi arate că cei care trăiesc prin lege trebuie să își dea seama că eforturile lor personale nu îi pot salva.

Prin urmare, El i-a reamintit: „Cunoşti poruncile: «Să nu preacurveşti… să nu furi… să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta»”. Tânărul bogat a arătat că încrederea lui era în faptul că păstra legea atunci când a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea”.

Așa că, Isus a trebuit să îi spună: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci… Apoi vino… şi urmează-Mă.” Când auzit aceasta, tânărul bogat a plecat întristat de tot.

Când ne lăudăm că am păstrat legea, ea va indica întotdeauna ceva ce ne lipsește sau nu am respectat. Legea este atât de sfântă și de perfectă încât, dacă încălcăm chiar și o iotă din ea, nu are altă opțiune decât să ne judece și să ne blesteme (Galateni 3:10). Pentru aceasta a fost concepută legea.

Dumnezeu nu vrea ca noi să ne lăudăm cu abilitățile noastre de a păstra legea. Dacă e să avem încredere în ceva, dacă e să ne lăudăm cu ceva, acesta este harul lui Dumnezeu. Numai harul Său ne poate păstra, salva, vindeca, elibera și binecuvânta în întregime.

Așadar, să nu ne lăudăm cu ceea ce am făcut sau putem face noi, ci să ne lăudăm cu harul Său pentru noi – cu faptul că El este puterea, sănătatea, favoarea, provizia, înțelepciunea, speranța, mântuirea și slava noastră. Astfel ne vom vedea bucurându-ne de moștenirea unei vieți abundente!

Doar harul Său, nu faptele noastre, ne poate mântui, păstra, vindeca, elibera și binecuvânta.