Credința aduce înțelegere

În Evul Mediu, biserica cerea acceptarea tuturor poruncilor și crezurilor sale fără nicio explicație sau justificare. Infailibilitatea papei nu lăsa loc pentru greșeli. Acest lucru a dus la situații teribile, atât în interiorul, cât și în afara bisericii. Știința era disprețuită și mulți oameni de știință au fost persecutați.

Apoi a venit Reforma, Renașterea și Epoca Luminii. S-a descoperit că pământul este rotund, nu plat. Multe lucruri pe care biserica le declarase ca fiind urgii de la Dumnezeu s-au dovedit a fi rezultatul virușilor și al condițiilor nesanitare de trai. Multe limitări „impuse de Dumnezeu” s-au dovedit a fi doar niște limitări impuse oamenilor din cauza ignoranței.

Acest lucru a provocat o schimbare totală în modul de gândire al oamenilor. Ei au trecut de la o credință oarbă, necontestabilă în religie la Epoca Rațiunii, când au început să disprețuiască credința. Fără îndoială, acest lucru i-a eliberat pe oameni de multe concepții greșite și de erorile religiei false, dar a lăsat totodată omul modern lipsit de o credință simplă.

Autorul cărții Evrei spune că unele lucruri pot fi înțelese doar prin credință. Dumnezeu nu a considerat că este necesar să ne explice totul. El este mai mare și mai complex decât putem noi înțelege cu creierul nostru mic. Este imposibil să Îl înțelegem pe El și căile Sale în întregime. Trebuie să avem credință în Dumnezeu.

În această epocă a tehnologiei, nevoia ta de credință este mai mare ca oricând; nu o credință oarbă care duce la superstiție, ci de o credință educată, instruită în Cuvântul lui Dumnezeu și bazată pe experiența ta cu Duhul Sfânt. Credința nu este lipsită de rațiune, ci ea recunoaște pur și simplu că există o realitate spirituală pe care nu o poți examina într-o eprubetă.