Ce ai în mână?

Fiul meu cel mic a început să vorbească la vârsta de aproape trei ani. Nu era nimic în neregulă cu el – de ce să vorbească când avea trei persoane care îi dădeau tot ce voia doar când arăta spre ceva sau când scâncea? El era mai deștept decât noi ceilalți, iar lucrul acesta trebuie să se schimbe.

Într-o zi, ieșind dintr-o toaletă publică, el a încercat să deschidă ușa, dar arcul din mânerul ușii era prea strâns pentru ca el să îl poată roti. S-a uitat la mine și a scâncit, dar i-am spus că va trebui să vorbească înainte să deschid ușa. A refuzat și nu a vrut să lase mânerul din mână. Așteptau și alți oameni să iasă, așa că acum trebuia să deschid ușa. Mâna lui micuță încă strângea mânerul ușii și, pentru a-l răsuci și a deschide ușa, ar fi trebuit să îi strâng mâna. Mi-am dat seama că trebuie să îl fac să dea drumul la mâner înainte să o pot deschide.

Imediat ce am făcut aceasta, Domnul mi-a spus: „Așa este și cu tine. Ții problemele atât de strâns în mâinile tale mici și nu pot face nimic în privința lor până când nu le dai drumul”. Uau! Am înțeles imediat despre ce vorbea.

Aveam îngrijorări în privința finanțelor pentru lucrarea de slujire. Mă gândeam zi și noapte la ce aș putea face pentru a schimba situația. Nu îmi aruncasem îngrijorările asupra Sa. Încă le țineam strâns în mâinile mele. Mi-am deschis în mod figurat mâinile și am spus: „Doamne, Îți predau această problemă. Deschide Tu ușa”. El a făcut-o, desigur, iar nevoile noastre au fost împlinite.

Tu Îl împiedici pe Domnul să intervină în situația ta pentru că ții acea problemă foarte strâns în mâinile tale? Dă-i drumul, aruncându-ți toată îngrijorarea asupra Lui, pentru că El Se îngrijește de tine. El poate gestiona problemele tale mai bine decât tine.