Singur, căsătorit, despărțit și viața după divorț - eBook

Secretara a anunțat prin interfon că sosise următoarea persoană programată, iar Myles Munroe s-a dus la ușă s-o întâmpine pe cea care până atunci fusese doar un nume în agendă. A intrat o tânără îngrijită, elegantă, s-a așezat și a izbucnit: „Nu mai pot. M-am săturat să fiu singură." Spunea că îmbătrânește, că viața trece pe lângă ea, că poate e urâtă și că niciun bărbat n-o vrea. A sfârșit cu o frază și mai grea: nu mai voia să trăiască. Autorul mărturisește că vorbele acestea nu i se păreau deloc străine, pentru că le auzise de multe ori.

Răspunsul lui nu a fost o înșiruire de locuri unde se poate găsi un partener. I-a vorbit despre „mitul singurătății". Problema oamenilor, spune el, nu este celibatul, ci felul în care am învățat să definim a fi singur. Dicționarele dau aceleași sensuri: distinct, unic, complet. Întrebările lui sunt simple și incomode: ți-ar plăcea să nu mai fii o persoană completă? Se pierde această identitate în ziua nunții? Apoi se întoarce la Geneza 2. Dumnezeu nu a spus „nu este bine ca omul să fie necăsătorit". Adam era atât de întreg, încât nici nu știa că e singur, iar ideea unui partener a venit de la Dumnezeu, nu de la el.

De aici, cartea se îndreaptă în două direcții: spre cei necăsătoriți, apăsați de așteptările familiei și ale bisericii, și spre cei care au trecut printr-o despărțire. Munroe observă că divorțul nu poate exista fără căsătorie, deci căsătoria contează cu atât mai mult. Vorbește din experiența consilierii a mii de oameni. În unele dintre auditoriile lui, până la 60% dintre cei prezenți au trecut printr-un divorț sau provin dintr-o familie marcată de el. Trauma, pierderea și amărăciunea sunt aceleași pentru oricine a rupt o legătură apropiată, fie că e vorba de soți, de abandonați, de îndoliați sau de prieteni despărțiți.

Ce găsești în carte. Primul capitol desface mitul singurătății. Munroe nu confundă „singur" cu „singuratic" și folosește imaginea unui breloc: fiecare cheie e distinctă și întreagă, dar toate stau pe același inel. Dumnezeu i-a prezentat-o pe Eva lui Adam, iar Adam a ales, de unde autorul conchide că nu ești obligat să crezi că există o singură persoană „potrivită" printre cinci miliarde. În capitolul al doilea, el arată cum pastori și congregații îi împing pe cei necăsătoriți să iasă din această stare înainte de a fi ajuns cu adevărat întregi, iar rezultatul sunt căsnicii nefericite și divorțuri. Capitolul al patrulea pornește de la o formulă memorabilă: „Omleta este la fel de bună ca ouăle din care este făcută", adică o relație valorează cât aportul fiecăruia. Capitolele 6 și 7 enumeră cele șapte daruri pe care Dumnezeu le-a dat celor necăsătoriți și explică