Semnificația Sabatului

Profețiile despre Mesia au continuat să se împlinească după ce Isus a murit pe cruce, iar una dintre acestea a avut loc din cauza Sabatului. În ziua de Sabat nu se putea face nicio lucrare, ceea ce însemna că Isus trebuia să moară și să fie îngropat înainte ca acesta să înceapă. Acesta este motivul pentru care evreii i-au cerut lui Pilat să Îi zdrobească picioarele. Zdrobirea picioarelor celor răstigniți le grăbea moartea. Versetul treizeci și trei spune că Isus era deja mort, astfel că Scriptura s-a împlinit: „El păzește toate oasele Lui, niciunul din ele nu este frânt” (Ps. 34:20) – totul din cauza Sabatului.

Sabatul este menționat pentru prima dată în Scriptură în Exodul 16, apoi, la scurt timp, Domnul a poruncit păzirea zilei de Sabat în cele zece porunci (Ex. 20:8-11). Dumnezeu a asociat Sabatul cu odihna pe care El a luat-o în ziua a șaptea a creației. Conform versetului din Exod 23:12, unul dintre scopurile Sabatului era acela de a oferi poporului lui Dumnezeu și animalelor acestora o zi de odihnă fizică în fiecare săptămână. Știința medicală de astăzi a dovedit că organismul nostru are nevoie de cel puțin o zi de odihnă pe săptămână pentru a funcționa la capacitate maximă. În Coloseni 2:16-17, Pavel a dezvăluit că Sabatul era doar o umbră a lucrurilor viitoare și că s-a împlinit în Cristos. Evrei 4:1-11 vorbește despre o odihnă de Sabat care este disponibilă tuturor credincioșilor Noului Testament, dar care nu este neapărat funcțională în toți. Această odihnă a Sabatului din Noul Testament este pur și simplu relația noastră cu Dumnezeu, în care încetăm să facem lucrurile prin eforturile noastre și Îi permitem lui Dumnezeu să lucreze prin noi. Pe măsură ce reflectezi la importanța Sabatului în moartea lui Isus, gândește-te la faptul că El a murit pentru a-ți oferi odihnă. Astăzi, dacă ești tulburat sau confuz în vreun fel, aruncă-ți îngrijorările asupra Lui și fii restaurat la odihna Sa continuă de Sabat.