Frica de Domnul

2 Timotei 1:7 spune: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere și de dragoste și de minte sănătoasă”. 1 Ioan 4:18 spune: „În dragoste nu este teamă, ci dragostea desăvârșită alungă afară teama, pentru că teama poartă chinul. Iar cel ce se teme, nu este făcut desăvârșit în dragoste”. Aceste pasaje biblice pot părea să contrazică afirmația lui Isus de aici, dar nu o fac.

Există două tipuri de frică. Dicționarul American Heritage definește frica astfel: „un sentiment de alarmă sau neliniște cauzat de așteptarea pericolului, durerii, dezastrului sau alte asemenea lucruri; teroare, groază, teamă”. Totodată, acesta definește frica fiind „o venerație sau o admirație profundă, ca față de o putere supremă”. Cuvântul lui Dumnezeu îi învață pe sfinți să aibă reverență sau admirație profundă față de Dumnezeu. Evrei 12:28 spune că există o teamă evlavioasă cu care suntem chemați să Îl slujim pe Dumnezeu, indicând, prin urmare, că există și o teamă neevlavioasă, care nu este acceptabilă în slujirea lui Dumnezeu.

Satan s-a folosit de această groază sau teroare neevlavioasă pentru a-i chinui pe oamenii evlavioși. Cei care au fost născuți din nou nu ar trebui să aibă o teamă sau o groază de Dumnezeu, decât dacă plănuiesc să renunțe la credința lor în Isus ca Mântuitor personal. Noi avem un legământ care ne garantează acceptarea lui Dumnezeu (Ef. 1:6), atât timp cât ne menținem credința în sângele ispășitor al Mântuitorului nostru, Isus Cristos.

Pentru un necredincios, frica de Domnul este o piedică mare în calea păcatului, dar pentru tine, care ai primit harul lui Dumnezeu, bunătatea Lui te determină să te temi de El (să Îl venerezi) și să te îndepărtezi de păcat. Frica de Domnul în care umbli astăzi nu este un sentiment de teroare sau de groază, ci unul de pace și de bucurie, cauzat de faptul că El este atotputernic și totodată, Tatăl tău cel Iubitor.