Fără scuze

Acest verset vorbește despre diferite grade ale judecății lui Dumnezeu, bazate pe cunoașterea persoanei care a comis păcatul. Tot capitolul patru din Leviticul este scris pentru a aborda păcatele comise din ignoranță. Isus a spus în Ioan 9:41: „Dacă ați fi orbi nu ați avea păcat, dar acum spuneți: «Vedem»; de aceea păcatul vostru rămâne”. De asemenea, Romani 5:13 spune: „păcatul nu este imputat când nu este lege”.

Pavel a spus în 1 Timotei 1:13 că a obținut îndurare pentru că a păcătuit „din ignoranță în necredință”. Păcatul despre care vorbea el era hula, despre care Isus a spus că este de neiertat dacă este împotriva Duhului Sfânt. Prin urmare, vedem că, în cazul lui Pavel, ignoranța i-a oferit o a doua șansă. Dacă ar fi continuat să hulească după ce a văzut adevărul, cu siguranță ar fi plătit prețul.

Acest lucru nu înseamnă că o persoană care nu are o revelație completă a voii lui Dumnezeu este nevinovată indiferent de acțiunile sale. Leviticul 5:17 arată clar că un individ este vinovat chiar dacă păcătuiește din ignoranță. Romani 1:18-20 dezvăluie faptul că există o cunoaștere intuitivă a lui Dumnezeu în toți oamenii, pentru a recunoaște și chiar a înțelege Dumnezeirea. Acest capitol continuă, explicând că oamenii au respins și au modificat acest adevăr, dar că Dumnezeu l-a dat și ei nu au nicio scuză.

Nimeni nu va putea sta înaintea lui Dumnezeu în Ziua Judecății și să spună: „Dumnezeu nu este drept”. El a oferit fiecărei persoane care a trăit vreodată, indiferent cât de îndepărtată sau izolată ar fi fost, oportunitatea de a-L cunoaște.