Despre farisei

O mare parte din problema fariseilor era mândria spirituală, așa cum este evident și din această afirmație. Ei erau atât de orbiți de aroganța lor încât nu puteau să creadă că cineva care nu trecuse prin „seminarul” lor i-ar putea învăța ceva.

Numele fariseu provine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă „separat”. Acest termen a fost aplicat acestei secte datorită devotamentului lor extrem față de legea mozaică și a angajamentului lor de a duce o viață pusă deoparte. Evreii devotați au format această sectă când s-au întors la Ierusalim din captivitatea babiloniană și au văzut pretutindeni obiceiurile și influențele păgâne ale babilonienilor. Era amenințată nu doar religia lor, ci și identitatea lor ca națiune.

Fariseii erau patrioți, precum și zeloți religioși, care au îndeplinit la început o funcție foarte necesară în națiunea evreiască care lupta pentru supraviețuire. Însă, de-a lungul secolelor, fariseii au scris propriile lor interpretări ale Legii – interpretări pe care le considerau a fi inspirate de Dumnezeu și egale cu legea lui Moise. Pe vremea lui Isus, acest grup era caracterizat de ipocrizie și de o neprihănire proprie. În general, ei L-au persecutat pe Isus și pe urmașii Săi și au primit cele mai aspre mustrări din partea Domnului.

Fariseii, la fel ca mulți oameni din ziua de azi, nu știau că pot obține îndreptățirea (neprihănirea) înaintea lui Dumnezeu prin simplul act de a primi iertarea Sa prin credință. Ei încercau să câștige mântuirea prin faptele lor. Nimeni nu poate împlini poruncile lui Dumnezeu (Rom. 2:23), în afară de Isus (Evrei 4:15). Prin urmare, pentru a fi drepți, noi trebuie să ne punem credința în ceea ce El a făcut pentru noi.

Astăzi, asigură-te că îți pui toată încrederea în Isus.