Caută voia lui Dumnezeu

Isus știa că voia Tatălui era ca El să fie adus ca jertfă pentru păcatele lumii. El a profețit de multe ori propria Sa moarte și înviere. Datorită relației Sale unice cu Dumnezeu, însă, Isus L-a rugat să împlinească voia Sa în alt mod. În același timp, El Și-a afirmat angajamentul de a împlini voia Tatălui Său și nu voia Sa.

Isus cunoștea voia lui Dumnezeu și a încheiat acel timp de rugăciune încrezător că se va întâmpla orice considera Tatăl că era mai bine pentru El. El a știut încă de când a început să se roage care este voia Tatălui și a înțeles, la încheierea rugăciunii, că voia Tatălui nu poate fi împlinită în alt mod.

A ne ruga: „Doamne, dacă este voia Ta” ca răspuns la o promisiune dată de Dumnezeu nu este altceva decât necredință și nu are nicio legătură cu ceea ce a făcut Isus în grădina Ghetsimani. Unul dintre principiile de bază ale rugăciunii ascultate este acela că trebuie să credem că primim atunci când ne rugăm (Marcu 11:24). Nu avem cum să împlinim această condiție dacă nu cunoaștem voia lui Dumnezeu în situația respectivă. Faptul că ne rugăm: „dacă este voia Ta” ne scoate din poziția activă a credinței și ne pune în poziția pasivă a așteptării, lăsând circumstanțele să ne conducă viața.

Dacă cauți îndrumare într-un domeniu în care voia lui Dumnezeu nu este exprimată deja în Cuvântul Său, ar trebui să te rogi conform versetului din Iacov 1:5, cerând înțelepciune. Nu ar trebui să fii neștiutor, ci să înțelegi care este voia Domnului (Ef. 5:17). Singura situație în care este potrivit să te rogi: „dacă este voia Ta” este atunci când te dedici slujirii lui Dumnezeu.