Avraam a crezut în speranță

Speranța pare să lipsească în zilele noastre. Mulți oameni se opun în mod intenționat speranței pentru că nu vor să se confrunte cu durerea și dezamăgirea care apar dacă speranțele lor sunt năruite. Filozofia lor este aceasta: „Nu îți face mari speranțe și nu vei fi dezamăgit niciodată”. Este evident că ei nu Îl cunosc pe Isus, Care este binecuvântata noastră speranță (Tit 2:13) în toate situațiile și pentru totdeauna.

Oamenii care se desprind de mulțime și realizează lucruri mari sunt cei care cred în speranță. Acesta este motivul pentru care, majoritatea invențiilor majore au fost descoperite de evrei sau de creștini, care au încredere în Dumnezeu. Avraam a fost unul dintre aceștia. Acest verset spune că el a crezut în speranță. El cunoștea puterea speranței și nu renunța la ea. Când Avraam avea aproape o sută de ani și soția sa avea peste nouăzeci de ani, el încă se agăța de speranța promisiunii lui Dumnezeu de a-i dărui un copil. Deși credința i-a adus victoria, speranța i-a păstrat credința vie.

De unde vine speranța? Versetul acesta spune că speranța lui Avraam de a deveni tată se baza pe cuvintele pe care i le spusese Dumnezeu. Duhul Sfânt ne oferă constant speranță atunci când noi medităm la cuvintele pe care ni le-a spus Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu eliberează speranța Sa în inima noastră. Dacă nu avem niciun Cuvânt de la Dumnezeu, nu avem speranță. Lumea cu siguranță nu ne oferă speranță; de fapt, ea o distruge prin pesimism, scepticism și frică. Singura noastră sursă pentru o speranță adevărată este ceea ce ne-a promis Dumnezeu.

Astăzi, fă un efort special pentru a petrece timp ascultând Cuvântul lui Dumnezeu și lasă ca speranța să înceapă să lucreze în viața ta. Lasă-L pe Dumnezeu să picteze pe pânza inimii tale ceea ce poți fi și ce poți face prin puterea Sa!